Bolnav de internet, caut remediu…

Mă gândesc şi acum de ce nu am putut să aleg o viaţă liniştită, fără internet, fără conturi pe diferite site-uri de socializare, fără messenger, fără invitaţii la mii de evenimente. Aproape că îmi detest viaţa virtuală şi uneori mă întreb dacă există viaţă după internet?

Se pare că cel ce intră în acest spaţiu virtual este pur şi simplu încătuşat de situaţii neîntâlnite în lumea reală. Vorbeşti în acelaşi timp cu cinci prieteni, dai comentarii la pozele altor zece persoane pe care ţi le aminteşti din copilărie, îţi găseşti noii colegi şi afli detalii picante despre persoana iubită. După care intri pe un forum şi discuţi deschis cu ceilalţi despre grădinărit ca şi cum i-ai cunoaşte de-o viaţă. Internetul ne dă impresia că ne uneşte, că ne ajută să socializăm şi că ne apropie mai mult. Cu toate acestea, graniţa dintre lumea virtuală şi cea reală nu ne permite să unim aceste două spaţii. De multe ori persoanele cunoscute pe internet, rămân doar prieteni pe internet fie pentru că sunt foarte departe, fie că uneori internetul este aşa de bine delimitat în mintea nostră încât, avem impresia că atunci când deschidem calculatorul ne teleportăm într-o altă lume.  Şi asa ajungem într-un spaţiu nelipsit de conflicte sau intrigi şi de tot felul de informaţii ce vin deseori să ne zdruncine încrederea în ceilalţi.

 

 

 

 

 

 

 

Aş prefera de o mie de ori viaţa mea reală de dinaintea apariţiei internetului în timpul meu liber. Mă simt ca un blonav  delirând pe sălile unui  spital în care îşi aşteaptă vindecarea de internet milioane de alţi pacieneţi. Dacă există soluţii, pastile sau formule de incantaţie? Nu ştie nimeni. De fapt, nu cred că există vreun remediu de ieşire de “sub jugul” internetului într-o lume captivă din ce în ce mai mult în spaţiul virtual, ce venerează fiecare noutate în tehnologie.

Dacă înainte de apariţia internetului,viaţa a fost frumoasă, de acum înainte orice am face nu ne mai putem lipsi  de  întâmplările din lumea virtuală. Deconectaţi de la tot ce ce înseamnă comunicare în ziua de astăzi, ne-am ofili repede ca o floare ce aşteapta măngâierea unui Soare dezmierdător, numit INTERNET.

 

Să-i dăm Google-ului, ce-i al Google-ului

Google este pentru mulţi dintre noi instrumentul principal de căutare a informaţiilor, indiferent de natura lor. Orice ne trece prin minte, versuri, persoane, mersul trenurilor, cursul valutar sau meteo, dam  rapid un search pe google şi nu ne rămâne decât să selectăm paginile în care se pot regăsi răspunsurile mult aşteptate.

Google este ca o poarta ce deschide un mare imperiu. Un imperiu virtual ticsit de cuvinte si semnificatii pe care cu cât căutăm să le înţelegem cu atât ne pierdem în mrejele lor. Avem impresia că pentru puţin timp suntem stăpânii acestor informaţii şi că putem afla totul oricând, oriunde. În afară de noi, imperiul mai este împaţit unei populaţii numeroase. Unei lumi  ce utilizează aceste informaţii aproape în orice scop.

Şi cum expunerea pe internet te poate costa mai mult decât expunerea la soare, eu zic sa dam un search pe google sa vedem ce se mai scrie despre noi, chiar dacă nu ne numim Bianca Draguşanu sau Cătălin Botezatu.

Cu paşi repezi găsesc un link ce mă poartă către blogul babelstory, un blog despre literatura, în care sunt semnalată printr-un anunţ că am câştigat un concurs de haiku. Draguţ, aş spune eu, dar insuficiente detalii pentru o persoană avidă de informaţii.

În continuare, derulez pagina  şi ajungem la un alt blog, de data aceasta este vorba despre  cercul media. O persoana care nu mă cunoaşte poate trage concluzia că sunt la Facultatea de Jurnalism sau că fac nişte cursuri în această direcţie.Linkurile către cuzanet vin să confirme acest fapt. Părinţii, matuşa, prietenii, duşmanii, chiar şi  potenţialii angajatori pot citi respectivele ştiri şi îşi poate face o impresie.

Un alt link ce face referire la mine oferă altceva internauţilor, şi anume un clip în care cei interesaţi mă pot observa interpretând un rol. Astfel, cei ce caută numele meu pe google nu vor afla doar simple informaţii ci mă vor putea vedea şi auzi.

Cam aici e punctul în care informaţiile despre mine se opresc. De fapt, nu se opresc ci iau o pauză, pentru că niciodată nu ştim ce se va mai întâmpla  azi sau mâine….

Dar Google ce face pentru noi ? Este prietenul, duşmanul sau stăpânul nostru? O fi şi el corupt şi arată celorlalţi doar ceea ce îi convine, sau poate vrea să ne şantajeze ?

Cred că, de fapt, google ne vrea pe toţi celebri, strălucind pe paginile sale interminabile. Ar fi ca o revoluţie virtuală, în care toţi nu ne dorim decât un lucru: să apărem pe google, să se scrie despre noi mult şi bine….. Nu putem decât să acordăm laurii  celui ce merită, astfel încât trebuie săi dăm google-ului ce-i al google-ului, şi anume cât mai multe căutări. Spor la “search” !