Viata in camin. Am auzit multe, desi am trait putine momente in acest spatiu. Colegele imi povesteau adesea despre intamplari inedite, controale, dar si petreceri ce nu se terminau tocmai bine. Ca locuitoare veche a Iasului, parca nimic nu mi se mai pare deosebit, aceleasi strazi, aceleasi autobuze, aceeasi oameni. Insa studentii ce nu locuiesc in Iasi au parca ceva special, sunt mai curiosi, mai descurcareti, mai deschisi si muuult mai toleranti. Mi se spune adesea ca sunt lectii de viata exersate din plin in perioada in care ei locuiesc in camin. In acel spatiu este altfel. Cunosti mereu persoane noi, incerci sa te impaci cat mai bine cu ceilalti colegi din camera pentru a nu se isca vreun scandal, iar daca ai un pic de noroc e bine sa stii ca poti sa socializezi cu multe persoane in drumul spre bucatarie sau spre baie. Dar nu e nimic, acolo in camin nimeni nu are voie sa se supere, caci mereu poti glumi nestingherit de ochii parintilor sau poti sa stai la o vorba pana dimineata cu cei din camera. Acolo e un spatiu, unde individualitatea se pierde, parca toti sunt una si aceeasi persoana. Toti se reunesc atunci cand Ana primeste zacusca de acasa, Alina, prajiturile facute de mama ei, iar Alexandra aduce ciresele de mai.
Si daca am amintiti anterior de glume, exista in viata studentilor de camin o atmosefera aparte de voie buna, jocuri, dar si anumite obiceiuri ce vin inainte si dupa sesiune. Asa ca voi atasa si un scurt clip foarte amuzant.
