Despre Facebook, numai de bine, are multi utilizatori de varste diferite si ocupatii si mai diferite. Fie ca sunt someri, profesori, medici, elevi sau cosmonauti, toti au cate o pagina de Facebook de unde pot sa pastreze legatura cu ceilalti, sa vada poze dar si evenimetele la care participa prietenii lor. Prin aceasta lume, ma opresc si zaresc parca o figura cunoscuta. Ne stim de cand eram mici, dar nu prea am mai vorbit. Totusi, ne-am intalnit aici in spatiul virtual si poate ca ar trebui sa-i multumesc lui Mark Zuckerberg pentru asta. Mediul virtual ne readuce impreuna, ne regasim, ne reintalnim pentru a comunica, pentru a fi la fel ca in vremurile bune.
Si totusi, vechea mea prietena s-a schimbat, are un alt tip de prieteni si poate alte obiceiuri. Cand era mica se visa avocat sau judecator, se inchidea intr-o magazie a blocului si tinea ore intregi discursuri impotriva creaturilor ciudate din fata blocului. Acum e in Paris, studiaza economia. Din cate vad pe Facebook, locuieste cu o alta familie intr-o casuta frumos amenajata. Noptile sunt petrecute in cluburi cu alti prieteni parizieni ce invata la aceeasi facultate. Statusurile ei par in ultimul timp pline de ura. Nu mai este fetita dragalasa cu care ma jucam baba oarba in fata blocului. E mai tot timpul nervoasa si grabita. La mesaje imi raspunde foarte rar, doar atunci cand are chef si nu imi scrie mai mult de “da” sau “nu”.
Cu alte cuvinte, profilul ei de pe Facebook a ramas singura cale de a mai pastra legatura cu ea. Statusurile, evenimentele la care participa, prietenii, totul imi comunica ceva. Dar uneori stau si ma gandesc, daca nu e mai bine sa nu stim, sa nu aflam, sa rupem legatura decat totul sa ramana la nivelul formal, de superficialitate….
