Ni se reproşează mereu că depăşim viteza, sărim calul sau exagerăm în privinţa cheltuielilor. Există însă o limită pe care putem să o încălcăm cu graţie pentru a avea toate şansele să fim numiţi artişti. Doar nu ne place să ni se spună că suntem limitaţi, nu ?
Când eram mici ne permiteam să ne jucam cu feliile de pâine decupându-le cât mai haios sau aruncându-le în capul trecătorilor. Desenam tot felul de creaturi, vorbeam cu Moş Ene care locuia pe o lână catifelată în beciul bunicii, sau o aşteptam nopţi întregi cu un dinte sub pernă pe Zâna Măseluţă. Când suntem mari, ceilalţi au de la noi aşteptări mari, exact ca în acea reclamă la Joe. Bună reclamă ! Dar să nu ne lungim cu micile amintiri din copilărie şi să purcedem spre drumul presărat de creatori şi genii. Să se deschidă rubricaaaaa: Ce pot face nişte mâini dibace cu o felie de paine şi Vegemite (ceva comestibil, din drojdie) ? ….Nu aţi ghicit ! Pot face tablouri. Ştiam eu că vă gândiţi la mâncare…..
Ştiu că am început cu desertul şi că asta fac mai mereu. Aşa că va urma un cerb. Desenat din mâncare. Bineînţeles.
Şi aşa de încheiere vă ofer spre savurat un clip în care puteţi vedea ce fac artiştii când se plictisesc. Vă spun cu mâna pe inimă că de abia acum veţi înţelege rostul unui kiwi, al unei banane, că portocala poate fi altceva şi că nici oaia nu e chiar ceea ce pare a fi.
